POVEŞTILE ASCUNE ALE FOTBALULUI...ACADEMIA CARE SALVEAZĂ VIEŢI

În urmă cu trei ani, Mahendra BK era un băiat de 12 ani care trăia pe străzile din Pokhara, un oraş de mărime medie din Nepal(cu o populaţie de aproximativ 200.000 de locuitori).Rămas fără mama la o vârstă fragedă şi cu tatăl decedat pe când el avea 8 ani, Mahendra a fost nevoit să meargă să locuiasca împreună cu sora şi cu bunica sa.Insă sărăcia extremă l-a obligat să plece de acasă.A mers în capitala Kathmandu unde a dus o viaţă plină de riscuri pe stradă, colectând gunoi şi vânzându-l pentru a-şi menţine existenţa.
Povestea copilăriei lui Mahendra este asemănătoare multor copii din Nepal, unde se pare că aproximativ 5000 de copii trăiesc pe străzi, fără o familie.

Mahendra este un caz fericit.Astăzi, el este unul din cei 20 de copii de la Academia de Fotbal Sahara din Pokhara.‘Sahara’, care în limba nepaleză înseamna ajutor, se vrea a fi o organizaţie de binefacere care adună copii de pe străzi, asigurându-le locuinţă, hrană, educaţie cu un singur scop: acela de a juca fotbal.

Mahendra este acum portarul echipei, el explicând cât de mult i-a schimbat viaţa Academia de Fotbal.
"Când trăiam pe străzi, dormeam în saci în diferite locuri.De aceea am fost foarte fericit că am venit aici, unde ne antrenăm în fiecare zi şi sper ca într-o zi să devin un fotbalist internaţional...ca Oliver Kahn, jucătorul meu favorit".

Bineînţeles că nu toţi cei 20 de copii vor putea să trăiască din fotbal.

"Probabil cinci baieţi din cei care îi avem aici posedă talentul pentru a juca în prima ligă din Nepal şi poate chiar în echipa naţională", spune Keshab Bahadur Thapa(secretarul general al Academiei), care continuă: "Chiar dacă vor ajunge să joace fotbal profesionist, nu trebuie să se aştepte la faptul că se vor îmbogăţi prin această cale.Momentan în fotbalul din Nepal sunt puţini bani, însa încet lucrurile încep să se îmbunătăţească".

Clubul încearcă să ofere şi pregătire în alte domenii.

"În primul rând încercăm să îi plasăm la alte cluburi de fotbal unde vor primi un mic salariu, însă le acordăm şi calificare pentru mecanici, electricieni, instalatori", spune acelaşi Thapa.

Sahara Club a fost fondat în 1998 de membrii comunităţii locale, iar ideea de a ajuta copii orfani prin fotbal a venit mai târziu.În 2004 ea a devenit realitate, datorită inspiraţiei nepalezilor care trăiesc în străinătate, un exemplu fiind Navin Gurung, care locuieşte în Marea Britanie:"Eram deja implicat în organizarea unor evenimente sportive în Marea Britanie.Într-o zi un prieten mi-a povestit despre activităţile de la clubul Sahara şi am fost impresionat.De atunci lucrurile s-au schimbat, mulţi dintre prietenii mei mă ajută în organizarea de acţiuni caritabile pentru a sprijini munca celor de acolo".


Sahara îi invată pe băieţi lucrurile de baza din fotbal.Ei sunt învăţaţi să şuteze, paseze şi să dribleze."Este o foarte mare schimbare, aceşti baieţi învaţă asta foarte repede într-o perioadă scurtă de timp", declară fostul jucător al naţionalei din Nepal, actualul antrenor Damar Singh, care mai adaugă:"La început eram frustrat deoarece ei erau speriaţi când atingeau şi mingea, însa slavă Domnului, ei au început să înveţe foarte repede".Despre munca de antrenor, el spune:"Aceasta este în totalitate o muncă voluntară...E îndatorirea mea să vin zilnic la stadionul din Pokhara şi să le împărtăsesc acestor copii din experienţa mea".

"Încercăm să îi ferim de probleme"

Programul lor este plin în fiecare zi deoarece:"Noi încercăm să îi menţinem ocupaţi pentru a sta departe de probleme", spune unul dintre antrenorii secunzi.

Programul în academie începe în general la cinci dimineaţa când servesc micul dejun înainte de o plimbare de cinci minute până la stadion, unde au două ore de antrenament.După antrenament ei se întorc pentru a lua prânzul, urmând apoi şcoala.Dupa terminarea orelor, merg la un nou antrenament înainte să îşi facă temele.Seara, după cină ei urmăresc uneori Premier League, işi spală hainele sau se joacă.O dată pe lună au un meci amical împotriva unei şcoli din localitate.Cu toate că facilităţile nu sunt la un nivel înalt baieţii au găsit aici ce era mai important pentru ei: prieteni adevăraţi şi persoane care îi ajută atunci când au probleme.

Doar Mahendra are o mică dorinţă:"Aş vrea o noua pereche de mănuşi ..."