Primul marcator intr-un meci international/Cel mai bun marcator din istorie in meciurile internationale!

Cine a fost primul marcator într-un meci internaţional? O întrebare destul de dificilă.Pentru a afla răspunsul trebuie să ne întoarcem în timp, în ţara care a inventat acest sport.

Să aruncăm o privire asupra primelor meciuri internaţionale.După cum se ştie primul meci internaţional a avut loc între Scoţia şi Anglia în 1872.Şi cum acel meci s-a încheiat nedecis, niciuna dintre echipe nereuşind să marcheze, trecem la al doilea meci internaţional pentru a descoperi primul marcator din istorie.

Pe 8 martie 1873 la Kennington Oval, Londra avea loc cel de-al doilea meci internaţional din istorie.Din nou se întâlneau Anglia şi Scoţia sub privirile a 3000 de spectatori, care nu au avut de aşteptat prea mult deschiderea scorului, pentru că aceasta a venit în chiar primul minut al meciului.Aruncare de la margine pentru Anglia, mingea ajunge cu şansă la căpitanul de armată în vârstă de 25 de ani, care debuta pentru naţionala Angliei, acesta reuşind să marcheze primul gol din istorie într-un meci international.Reacţia spectatorilor a fost una specială, cei prezenţi aplaudau cu entuziasm prima reuşită a naţionalei Angliei.Şi totuşi cine este primul marcator din istorie într-un meci internaţional? Pe numele său întreg William Slaney Kenyon-Slaney a fost sportiv, soldat şi politician.

Începutul

Kenyon-Slaney s-a născut la Rajkot în Gujarat, India, tatăl său fiind căpitanulunui regiment de la lângă Bombay.Astfel Wiliam a devenit mai târziu primul jucător născut în afara Angliei care a jucat pentru această ‘nationala’(împreuna cu colegul său Alfred George), tradiţie continuată momentan de Owen Hargreaves(care s-a nascut în Canada la Calgary).

Wiliam a mers la colegiul Eton într-un moment în care şcoala publică engleză şi cea universitară era obsedată de sport.Aceste instituţii credeau că jocurile

de echipă erau cruciale în dezvoltarea fizică, mentală şi morală.Acum lua naştere şi doctrina “Crestinişmul muscular”.

După ce a studiat o perioadă la Oxford, în 1867 a părăsit universitatea pentru a deveni ofiţer în Grenadier Guards.În acele zile ale imperialismului, înrolarea în armata britanică era una din cele mai întelepte alegeri pe care le putea face un tânăr, având posibilitatea să-şi clădească un nume, în ’serviciul altora’.În această perioadă Kenyon-Slaney s-a evidenţiat datorită calităţilor sportive.A jucat mai întâi cricket la Shropshire şi MCC, trecând apoi la fotbal un

de a evoluat pentru pentru Wanderers FC, unul dintre cele bune cluburi ale vremii, fiind echipa care a câştigat pentru prima dată Cupa Angliei în 1872.

Carieră

Educaţia primită de Wiliam şi calităţile sale sportive au făcut ca el să aibă un debut extraordinar în aceea zi de primavară în 1873.El a reuşit dubla în acel meci, reuşind să mai marcheze o dată în minutul 60, Anglia învingând Scoţia cu 4-2.

Având în vedere faptul că a reuşit să marcheze de două ori la debut, Kenyon părea un jucător de bază al ‘naţionalei’.Cu toate acestea însa, surprinzător, se pare că aceasta a fost singura sa selecţie.Motivul pentru care el nu a mai evoluat pentru Anglia este necunoscut, de altfel pentru cinci din cei 11 jucători care au evoluat împotriva Scotiei, acesta a fost primul si singurul meci la echipa naţională.

Primul marcator în meciurile internaţionale nu s-a despărţit însă de fotbal.A jucat trei finale în Cupa Angliei, una pentru Wanderers FC şi două pentru Old Etonians.

După ce şi-a îndeplinit datoria pe terenul de fotbal, Kenyon avea să urmeze cariera militară.

După retragere

În 1882, a participat sub comanda lui Sir Garnet Wolsely la bătălia de la Tel el-Kebir, Egipt, când armata britanică a reuşit să oprească revolta forţelor egiptene conduse de Ahmed Urabi.Britanicii au reuşit după aceea să ocupe Egiptul, iar Kenyon-Slaney a fost decorat pentru modul în care s-a comportat în luptă.Fără îndoiala această decoraţie a fost un factor major pentru ce avea să urmeze, el fiind numit colonel în 1887, înainte să se retragă din armata în 1892.

După retragerea din armată, Wiliam nu a părăsit serviciul public, reuşind să intre în Parlament reprezentând Newport (Shropshire) din partea partidului Conservator, partid pe care l-a reprezentat pana în 1908, când a decedat la vârsta de 61 de ani.

Fotbalişti care au intrat în politică sunt puţini, însă ei sunt şi astăzi.Pele este probabil cel mai cunoscut exemplu, el fiind numit în 1995 de către preşedintele brazilian Fernando Henrique Cardoso, “Extraordinary Minister for Sport”.Gianni Rivera, mijlcaşul celor de la AC Milan şi al Italiei între anii 1960-1970 este acum membru al Parlamentului European din partea partidului Uniti nell’Ulivo.Tot un fost jucător al lui AC Milan şi câstigator al Balonului de aur, George Weah a candidat la preşidenţie în Liberia însă a fost învins în turul secund.

Acum fotbaliştii sunt catalogaţi ca fiind ’sclavi moderni’, însa cum ar fi să ne imaginam ca jucători precum Cristiano Ronaldo, Torres să fie decoraţi în Afganistan sau Irak.E adevărat însă că unii jucători duc şi ei bătălii, chiar dacă sunt doar în cluburi.

Va urma episodul II - Cel mai bun marcator din istorie in meciurile internaţionale!