Cupa Mondială se întorcea în Franţa după 60 de ani.Fondatorul acestui turneu, Jules Rimet ar fost cu siguranţă mândru să vadă că ţara lui de origine avea să câştige acest turneu.1998 a fost anul expansiunii, FIFA a decis să mărească numărul echipelor de la 24 la 32, pentru a da o şansă şi echipelor mai slab cotate.178 de ţări au participat la preliminariile pentru calificarea la Cupa Mondială din Franţa 1998.
Toate ţările importante au reuşit să se califice pentru acest turneu.Gazdele nu mai evoluase la un campionat Mondial din 1986 şi fanii erau prudenţi în previziunile lor înainte de turneu, însă dupa faza grupelor, în care Franţa a reuşit să obţină trei victorii, echipa lui Zidane se părea că va face o figură frumoasă în faţa propriilor suporteri.
Antrenorul Aime Jacquet, dur criticat înaintea acestui turneu pentru selecţia făcută şi pentru jocul defensiv, a reuşit să creeze o echipa care a zdrobit campioana mondială en-titre Brazilia cu 3-0 în finală, una din cele mai grele înfrângeri suferite de Brazilia în istoria Cupei Mondiale.
“COUPE DU MONDE” - 98
Privit cu neîncredere de mass-media, Jacquet a fost subiectul unui editorial amplu în cotidianul francez L’Equipe în mai 1998, după ce acesta a dat publicităţii o listă de 28 de jucători convocaţi pentru turneul final deşi aceea listă trebuia să cuprindă doar 22 de jucatori, un editorial în care se sublinia faptul că Jacquet nu este omul potrivit care să conducă Franţa spre primul titlu mondial din istorie.
Jucători convocaţi pentru Cupa Mondială
Portari : Bernard Lama, Fabien Barthez, Lionel Charbonnier.
Fundaşi :Vincent Candela, Bixente Lizarazu, Laurent Blanc, Marcel Desailly, Lilian Thuram, Frank Leboeuf.
Mijlocaşi : Patrick Vieira, Youri Djorkaeff, Didier Deschamps, Zinedine Zidane, Robert Pires, Bernard Diomede, Alain Boghossian, Emmanuel Petit, Christian Karembeu.
Atacanţi : Thierry Henry, David Trezeguet, Christophe Dugarry, Stephane Guivarc’h.
Faza grupelor
Franţa a fost repartizată într-o grupă cu Danemarca, Africa de Sud şi Arabia Saudita.
O grupă în care echipa Franţei pleca ca mare favorită, respectându-şi acest statut, primind un singur gol şi marcând de nouă ori.În primul meci a întalnit Africa de Sud, un meci câştigat lejer de francezi cu 3-0(Vezi rezumatul meciului), goluri marcate de Christophe Dugarry(’35), Pierre Issa - autogol(’77) şi Thierry Henry(’90), un debut excelent pentru echipa defensivă creată de Jacquet.A urmat meciul cu Arabia Saudită, o partidă în care a ieşit la rampă Thierry Henry, autor al unei duble, unul din goluri fiind din pasa portarului Fabien Barthez.Francezii au impresionat şi în acest meci, obţinând o victorie clară cu 4-0(Vezi rezumatul meciului!), celelalte două goluri fiind marcate de David Trezeguet şi de fundaşul Bixente Lizarazu.A fost meciul în care Zinedine Zidane a fost eliminat în minutul 71.Importanţa lui Zidane în angrenajul echipei ‘cocoşului galic’ s-a putut observa în următoarele două meciuri.Mai întâi Franta a întâlnit cel mai puternic adversar din grupă, Danemarca, reuşind o victorie la limită, 2-1(Vezi rezumat meciului), goluri marcate de Youri Djorkaeff din penalty şi Emmanuel Petit.Franţa încheia astfel faza grupelor cu punctaj maxim şi cu un golaveraj excelent, 9-1.
Optimi
Franta a întîlnit în optimi Paraguayul lui Chilavert, într-un meci dificil cîştigat în prelungiri gratie golului reuşit de Laurent Blanc.(Vezi rezumatul partidei)Partidă în care s-a putut observa din nou lipsa lui Zidane.După acest test dificil francezii urmau să dea piept în sferturi cu Italia.
Sferturi de finală
“Puteţi să o faceţi”, titra pe prima pagina cotidianul francez L’Equipe pe 3 iulie 1998.După meciul din optimi, Franţa întâlnea Italia pe Stade de France într-un meci care se anunţa halucinant.O partida in care Zidane revenea pe teren, după ce fusese suspendat două meciuri, după eliminarea din meciul cu Arabia Saudită.
Minutul 102!Franta a dominat jocul însă nu a reuşit să înscrie.Mai întâi Guivarc’h în minutul 8 şi Djorkaeff în minutul 25 au ameninţat poarta lui Gianluca Pagliuca.Prima tresărire a italienilor a venit în minutul 33, când şutul lui Vieri l-a întrebuinţat serios pe Barthez.“Ştiam cum vor juca italienii.Am încercat astfel să îi surprindem prin aşezarea tactica, însă din păcate nu am reuşit să concretizăm ocaziile avute, în special în prima repriză.” declara la finalul meciului Aime Jacquet.
În repriza a doua, meciul şi-a pierdut din intensitate, Jacquet fiind nevoit să mizeze pe tinerii Henry şi Trezeguet:“Henry şi Trezeguet s-au dovedit a fi indispensabili pe sfârşitul meciului, ei aducând prospeţime în joc.”.Italienii au mai ameninţat poarta aparată de Barthez prin Di Biagio şi prin Pessotto.Prelungirile erau inevitabile.Aerul devenea irespirabil şi inimile francezilor s-au oprit în minutul 102 când lansat excelent pe dreapta Roberto Baggio a ratat de puţin ţinta.
Loteria penalty-urilor.0-0 în prelungiri, astfel meciul urma să se decidă la loviturile de departajare.Pentru francezi au marcat: Zinedine Zidane, David Trezeguet, Thierry Henry şi Laurent Blanc, Bixente Lizarazu, fiind cel care a ratat un penalty.Italienii au retrăit experienţa din 1994, de data aceasta jucătorul care a ratat penalty-ul decisiv fiind Luigi Di Biagio.4-3 la loviturile de departajare şi Franta se califica în semfinale(Vezi rezumatul meciului!).
Italia : Pagliuca – Bergomi, Maldini, Cannavaro, Costacurta – Pessotto (Di Livio, 90′), D. Baggio (Albertini, 52′), Di Biaggo, Moriero – Vieri, Del Piero (R. Baggio, 67′)
Franţa : Barthez – Thuram, Desailly, Blanc, Lizarazu – Deschamps, Karembeu (Trezeguet, 65′), Petit – Zidane, Djorkaeff – Guivarc’h (Henry, 65′)
Semifinale - Dubla lui Thuram
Franţa a întâlnit în semifinale revelaţia acestui turneu, Croaţia, eroul meciului fiind fundaşul Lilian Thuram, el reuşind să marcheze două goluri.Thuram a înscris in acel meci singurele sale goluri pentru echipa naţională, în 142 de prezenţe, el fiind cel mai selecţionat jucător din istoria naţionalei.În acest meci, Franţa s-a văzut pentru prima data condusă, Davor Suker deschizând scorul în minutul 46, fiind cel de-al doilea şi ultim gol primit în această comepetiţie, însă avantajul croaţilor nu a durat decât un minut, Thuram egalând.Acelaşi Thuram a înscris şi în minutul 69 golul victoriei, Franţa calificându-se astfel în finala Mondialului.În minutul 75, Laurent Blanc a primit cartonaşul rosu, el ratând astfel marea finală.(Vezi rezumatul partidei)
Finala - Succesul unei generaţii
Un meci extraordinar, Franta impunându-se cu 3-0 în faţa campioanei en-titre, câştigând astfel titlul mondial pentru prima dată în istorie.Un meci în care a ieşit la rampă Zinedine Zidane, liderul acestei generaţii.
Finala Cupei Mondiale a opus cvatrupla campioană mondială la aceea vreme, Brazilia şi Franta, ţara organizatoare a acestui eveniment, care atingea această fază a competiţiei pentru prima dată în istorie.Laurent Blanc, care a fost eliminat în semifinala cu Croaţia a fost înlocuit de Franck Leboeuf.El fiind cel care trebuia să-l păzească pe Ronaldo, care se pare că a avut o criză de 
epilepsie înaintea meciului(deşi unii au sugerat că acesta a fost drogat de francezi), a început meciul ca titular, însă nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor.
Zidane magistral.Franţa a controlat jocul înca de la început.”Les Bleus” au ratat primele ocazii prin singurul atacant trimis în teren, Guivarc’h.Zidane a înscris primul gol al meciului cu o lovitură cu cap din cornerul executat de Emmanuel Petit.Relaxaţi după marcarea primului gol, elevii lui Jacquet au încheiat repriza extraordinar, Zizou reuşind dubla în ultimul minut al primei reprize, învingându-l din nou pe Taffarel, cu o lovitură de cap, de data aceasta dintr-un corner executat de Youri Djorkaeff.
Golul 1000 - Petite.Dupa primirea celor doua goluri, Brazilia era obligată sa atace, Mario Zagallo introducându-l în teren pe Denilson în locul lui Leonardo în primul minut al reprizei secunde.Brazilienii au ameninţat poarta lui Barthez prin Ronaldo, însă goalkeeperul francez a avut o intervenţie senzaţională.Franţa l-a pierdut pe Desailly în minutul 67, Jacquet fiind nevoit să schimbe strategia.Vieira înlocuindu-l pe Djorkaeff.Cu toate acestea, brazilienii nu au reuşit să-l învingă pe Barthez, singura mare ocazie venind în minutul 90, la bara lui Denilson.în prelungirile partidei, francezii au lansat un contraatac, mingea a ajuns la Viera care i-a pasat colegului său de la Arsenal, Petit, acesta reuşind să trimita mingea pe lângă Taffarel, marcând astfel golul cu numărul 1000 din istoria Cupei Mondiale.Scor final, 3-0 şi trofeul rămânea “acasă”.(Vezi rezumatul meciului!)
Finala perfectă.Au început agresiv, sufocându-şi adversarul şi avându-l în teren pe marele Zinedine Zidane.”Les Blues” au impresionat la mijlocul terenului unde trioul Deschamps-Karembeu-Petit, a recuperat un număr impresionant de mingi.Şi apărarea a funcţionat excelent, cu Lilian Thuram, Frank Leboeuf, Bixente Lizarazu, Marcel Desailly, deşi Desailly părăsit terenul în minutul 67, fiind eliminat.Puţin solicitat, Barthez a fost decisiv în intervenţiile sale.
Brazilia a dezamăgit în această finală, având puţine ocazii, arătând că nu merită să fie campioană mondială.Incert înaintea meciului, Ronaldo a facut un meci slab, la fel ca Rivaldo sau Bebeto.Intrat după pauză, Denilson a pierdut majoritatea duelurilor cu Thuram.Victoria francezilor a fost facilitată şi de jocul slab al defensivei braziliene, în special Roberto Carlos şi Aldair.
Brazilia : Taffarel, Cafu, Aldair, Junior Baiano, Roberto Carlos, Leonardo (Denilson, 46′), Cesar Sampaio (Edmundo, 74′), Dunga, Rivaldo, Ronaldo, Bebeto.
Franta : Fabien Barthez, Lilian Thuram; Frank Leboeuf, Marcel Desailly, Bixente Lizarazu, Christian Karembeu (Alain Boghossian, 57′), Didier Deschamps, Zinedine Zidane, Emmanuel Petit, Youri Djorkaeff (Patrick Vieira, 76′), Stephane Guivarc’h (Christophe Dugarry, 65′).
“Am câştigat finala pentru că ne-am dorit mai mult.A fost rezultatul unei munci grele.Am lucrat întradevăr ca o echipă.” - Aime Jacquet, antrenorul Franţei.
“Brazilia a pierdut finala în prima repriză.Cel de-al cincilea titlul va trebui să mai aştepte.Nu a fost ziua noastră, Franţa a fost mai bună.” - Mario Zagallo, antrenorul Braziliei.
Ce au fost si ce-au ajuns!
Încă în activitate
Patru din aceşti jucători evoluează şi acum la echipele mari ale Europei.Doi dintre ei evoluând şi la Euro 2008.
Thierry Henry.Este unul din jucătorii care încă mai evoluează pentru naţională şi cu siguranţa va fi pe teren sâmbătă în meciul contra României.După opt sezoane petrecute la Arsenal, Henry a acceptat o nouă provocare, semnând cu Barcelona în 2007.Nu a avut un prim sezon strălucit, însă rămâne un titular incontestabil în naţională.
Robert Pires.După Euro 2000, mijlocaşul a semnat cu Arsenal, unde a petrecut şase sezoane pentru ca în 2006 să se transfere în Spania, la Villareal.Nu a mai reuşit să prindă echipa naţională în ultimii ani, uitat de Domenech, Robert Pires nu a mai fost convocat din 2004.
David Trezeguet.Are un contract cu Juventus până în 2010, manifestându-şi dorinţa de a-şi încheia cariera la clubul torinez.Neconvocat pentru Euro 2008, Trezeguet şi-a anunţat retragerea de la echipa naţională, după ce antrenorul Raymond Domenech şi-a prelungit contractul cu federaţia franceză.
Patrick Vieira.După titlul mondial, Viera a rămas la Arsenal înca şapte sezoane, transferându-se la Juventus şi apoi la Inter în 2006.A devenit căpitanul naţionalei, însă a avut un sezon 2007/2008 plin de accidentări.Titular incontestabil în naţionala Franţei, Viera va fi pe teren sâmbătă.
*Lilian Thuram.După Campionatul European din acest an, Thuram şi-a anunţat retragerea din echipa naţională.Cu 142 de prezenţe în tricoul Frantei, Thuram este cel mai selecţionat jucător din istoria naţionalei.Asteptat la PSG, Thuram a decis să se retragă din fotbal pe 30 iulie, după ce i-a fost descoperită o malformaţie cardiacă la vizita medicală.
Antrenori, impresari sau preşedinţi de club!
Opt din cei 22 de campioni mondiali, nu au părăsit fotbalul.Ei sunt antrenori, impresari sau preşedinţi de club.
Laurent Blanc.După Mondialul din 98, Blanc a semnat cu Inter în 2001, pentru ca în 2003 să îşi încheie cariera sportivă la campioana Angliei, Manchester United.A obţinut diploma de antrenor, reuşind să se claseze cu Bordeaux(echipă pe care a preluat-o în 2007) pe locul doi în campionat.
Didier Deschamps. �La Desch � şi-a încheiat cariera de fotbalist în 2001 la Valencia.În acelaşi an, a preluat Monaco.Patru ani mai târziu, a revenit la Juventus pentru un sezon, reuşind să promoveze în Serie A.Este unul din favoriţii la înlocuirea lui Domenech pe banca tehnică a Franţei.
Youri Djorkaeff.Şi-a anunţat retragerea de la echipa naţională, după eşecul din 2002, continuând la echipa lui de club, Bolton, Blackburn şi apoi in SUA.Momentan este preşedintele clubului UGA Décines, clubul la care şi-a început cariera.
Vincent Candela.Şi-a anunţat retragerea în septembrie anul trecut, devenind impresar.El s-a asociat cu Stephane Canard, fostul său impresar, şi foştii fotbalişti Dominique Casagrande şi Pierre Laurent.
Marcel Desailly.În 2006, după două sezoane petrecute în Qatar, “Stânca” şi-a anunţat retragerea.În martie 2007, Desailly a acceptat un post de scouter la AC Milan, urmând să se ocupe de continentul african.
Bernard Lama.Dupa un ultim sezon reuşit în poarta lui Rennes, fostul portar a lui PSG a hotărât să îşi încheie cariera.Acum, el îşi imparte timpul între Paris şi Senegal, unde se ocupă de un centru de juniori.În 2008, Bernard Lama a devenit şi consultant pentru Sport24.
Lionel Charbonnier.A evoluat până în 2001 la Glasgow, şi-a încheiat cariera la Lausanne Sports.Este antrenorul în Tahiti.
Bernard Diomède.Şi-a încheiat cariera în 2006 la Clermont Foot.
Departe de fotbal!
Şase din campionii mondiali s-au dedicat vieţii extrasportive.
Zinedine Zidane.În 2001, Zizou părăseşte “Batrâna Doamna” pentru Real Madrid.Fiind cel mai scump jucător din istoria fotbalului.După eşecul de la Euro 2004, decarul naţionalei şi-a anunţat retragerea de la echipa naţională în august, revenind asupra deciziei un an mai târziu.După eliminarea din finala Cupei Mondiale din 2006, Zidane a pus capăt carierei sale de fotbalist dedicându-se acuma meciurilor de caritate pentru cauze umanitare.
Emmanuel Petit.În 2003, autorul golului cu numărul 1000 din istoria Cupei Mondiale a avut un conflict cu selecţionerul de la aceea vreme, Jacques Santini şi a decis să pună capăt carierei sale internaţionale.El s-a retras din fotbal un an mai târziu.A fost consultant pentru TPS şi acum se ocupă de protecţia mediului.
Fabien Barthez.Portarul naţionalei a trecut pe la numeroase cluburi în perioada 1998-2007, an în care şi-a anuntat retragerea.A devenit pilot de automobile la echipe SOFREV-ASP şi de curând a înfiinţat prima academie de portari din Franţa.
Alain Boghossian.A obţinut diploma de antrenor profesionist.Şi-a găsit însă o nouă pasiune, golful.Fostul mijlocaş al Parmei are acum un obiectiv măreţ: să devină un jucător profesionist de golf.
Christian Karembeu.A pus capăt carierei de fotbalist în 2005, ultimul club pentru care a evoluat fiind SC Bastia.A devenit ambasador FIFA în Oceania şi comentează meciurile pentru France Télévisions.
Consultanţi
Patru campioni mondiali sunt astăzi consultanţi pentru diverse posturi de televiziune.
Christophe Dugarry.Fostul jucător al lui Bordeaux şi-a anuntat retragerea în februarie 2005.În timpul Mondialului din 2006 a comentat meciurile alături de Christophe Josse, pentru M6.
Bixente Lizarazu. �Liza � s-a retras în 2006, după opt ani petrecuţi la Bayern Munchen.A devenit consultant pentru Canal+ pentru Cupa Mondială din 2006.A semnat un contract şi cu RTL.
Franck Leboeuf.După o experienţă în Qatar, Leboeuf a devenit consultant pentru M6, pentru care comentat Euro 2008.Lucrează de asemenea şi în SUA pentru ESPN.
Stephane Guivarc’h.Titular la Campionatul Mondial din 1998, Stephane Guivarc’h a pus capăt carierei sale de fotbalist în 2002 din cauza unei accidentări la genunchi.A fost consultant pentru Canal+ până în 2007.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu