Are doar 28 de ani şi impresionează prin atitudinea de care dă dovadă, deşi a primit mai multe lovituri în ultimii doi ani, a reuşit să treacă peste, nu s-a gîndit niciodată să renunţe, marea sa dorinţă fiind aceea să revină pe scena pe care s-a consacrat, locul unde a cunoscut cele mai mari satisfacţii.
“Mă simt bine, nu simt nicio durere”.Robert Muller, portarul naţionalei de hochei a Germaniei, este optimist şi în acelaşi timp rezervat cînd este întrebat de boala sa.Nu vrea să deranjeze pe nimeni cu problemele sale, nici clubul, nici fanii, nici măcar propria familie.Cu toate acestea, viaţa sa interioara este cu mult diferită faţă de atitudinea sa pozitivă.Obosit să raspundă la numeroasele întrebări legate de boala sa, el i-a cerut medicului său să faca publice toate detaliile privind starea sa de sănătate.
Cunoscut în lumea hocheiului din Germania, Muller a participat la doua ediţii ale Jocurilor Olimpice şi la Cupa Mondială de hochei din 2004.S-a născut în Rosenheim şi a început să practice hocheiul în jurul vîrstei de cinci ani, devenind imediat depedent de acest sport.A fost atacant şi portar pînă la vîrsta de 18 ani, cînd a luat decizia să continue ca portar, fiind convocat şi la echipa naţională.Toata cariera sa a apărat în Germania, evoluînd şi în opt meciuri în Elveţia.Cît despre visul sau de a evolua în NHL, el declară: “Cînd eram tînăr, poate ar fi trebuit să muncesc mai mult.Acum cred că nu prea mai există şanse.”
De la agonie la extaz.Era noiembrie 2006, cînd bavarezul a mers la medic, după ce în ultimul timp se simţea tot mai rău, prietenii apropiaţi observînd şi o schimbare în comportamentul său.A devenit calm, letargic şi a suferit mai multe crize de epilepsie.Motivul era unul cutremurător, la examinarea medicală s-a descoperit că Muller avea o tumoare pe creier.“În primul rînd am simţit dureri în gat şi greaţă.Doctorii mi-au facut mai multe teste, însă nu au găsit nimic.Ultima examinare a fost pe creier, însă nimeni nu se aştepta să găsească ceva, au făcut-o doar pentru a se asigura că au verficat totul.Atunci au descoperit tumoarea.”, “Am fost calm şi am avut foarte mare încredere în doctori.Nu m-am gîndit niciun moment să pun capăt carierei mele.”
Mare parte a tumorii a fost îndepărtată după operaţie, şi nu a durat decît două luni pînă cand s-a reîntors pe gheaţă, iar la trei luni juca în All-Star game - în campionatul naţional din Germania(DEL).A fost împrumutat de Adler Mannheim la Fuchse, după ce şi-a pierdut postul de titular, transferîndu-se apoi la Kolner Haie.
Echipa din Koln l-a primit cu braţele deschise, Muller arătînd lumii întregi că deşi problema sa medicală i-a afectat personalitatea, calităţile sale erau aceleaşi.
A urmat un sezon bun cu Kolner Haie, reuşind să învingă fosta sa echipă, Adler Mannheim, în sferturi, în faţa a 16,869 de fani prezenţi în arena din Koln, la capătul unui meci maraton, al doilea meci ca durată din istoria hocheiului - 168:16, după meciul din 1936 dintre Detroit Red Wings’ şi Montreal Maroons, 176:30.Un meci cu şase reprize de prelungire şi 100 de şuturi la poarta lui Muller.“A fost o noua experienţă, un meci greu, însă bucuria victoriei te face să treci peste oboseala acumulată.”A reuşit să meargă pînă în finala play-off-ului cu această echipă, fiind învinşi de Eisbaren Berlin, cu 3-1.Muller a fost cel mai bun portar din liga de hochei germană, oprind 93.5% din şuturile expediate la poarta sa.Managerul general al lui Kolner, Rodion Pauels s-a declarat impresionat de performanţa lui Muller, care l-a lasat “fără cuvinte”.A participat şi la Campionatul Mondial din Canada, unde a apărat poarta Germaniei în trei jocuri, incluzînd victoria surprinzătoare cu Slovacia, scor 4-2.
“A fost incredibil.Am primit din toata Germania mesaje de încurajare.La revenire şi fanii m-au primit cu aplauze.A fost minunat.”
De la extaz la agonie.Tumoarea sa a crescut din nou şi în august 2008, Muller a suferit a doua operaţie, însă nici de această dată nu a fost extirpată complet.Deşi a urmat foarte multe tratamente, corpul lui Muller nu a răspuns aşa cum şi-ar fi dorit şi astfel portarul a pierdut acest meci decisiv.
După această veste, Robert i-a cerut doctorului său sa facă publice toate detaliile privind boala de care suferă, întreaga poveste fiind publicată în revista Der Spiegel.Un adevăr crud, Muller suferă de tumoare de gradul patru incurabilă.Cazurile sunt foarte rare, două, trei la 100.000 de oameni.Jumătate din aceste persoane mor după an de la aflarea diagnosticului.Doar trei la sută supravieţuiesc mai mult de cinci ani.
Această veste a şocat comunitatea de hochei din Germania, însă Robert nu şi-a pierdut curajul, fiind susţinut de familia sa, soţia şi ce doi copii, Lena, în vîrstă de patru ani şi Louis, un an.
Deşi doctorii l-au avertizat că mai are de trăit doar şapte săptămîni, acesta s-a reîntors pe gheaţă în octombrie, cînd a reînceput antrenamentele.Echipa sa l-a susţinut şi îl susţine, Muller fiind considerat în continuare portarul numărul unu al echipei.
Cu doar şapte victorii în 19 meciuri, Kolner are nevoie de personalitatea lui Muller.Un luptător care nu a renunţat niciodată şi care se străduieşte să revină din nou pe gheaţă.“Este un drum lung şi nu stiu dacă pot reuşi”.Prin hochei poate evada din aceasta lume plina de întrebări pe care nu vrea să le audă şi poate uita de diagnosticul său.
“Este un om despre se poate scrie o carte.Niciodată nu te lasă să simţi cît de gravă este boala sa, pentru că nu vrea să fie o povară pentru nimeni”, a declarat colegul său Andreas Renz.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu